From Lost to Lust

Un poem despre spațiul dintre teamă și chemare

Suntem construiți astfel încât uneori o modificare infimă — aproape invizibilă — în „programul nostru de operare” poate schimba complet direcția vieții.

Mult timp mi-am imaginat viața ca pe o succesiune de intersecții în formă de Y.
Ca și cum, indiferent pe ce drum aleg, totul devine definitiv — alb sau negru, fără cale de întoarcere.

Apoi mi-a rămas în minte un gând:
cum ți-ai trăi viața dacă ar fi o carte…
dar una în care nu ai voie să dai pagina înapoi?

Nu să o recitești.
Nu să corectezi.
Nu să vezi „ce ai ratat”.

Doar să o trăiești, rând cu rând, și apoi să dai pagina.

Ai mai citi pe fugă?
Ai mai sări peste paragrafe?
Sau ai sta puțin mai mult într-o propoziție…
ai simți-o…
ai respira cu ea?

Pentru că, de fapt, nu e despre carte.
E despre felul în care trecem prin viață.

Grăbiți.
Sau prezenți.

Pierduți în următoarea pagină…
sau ancorați în cea pe care o ținem acum între degete.

Și totuși… poate că nu e doar despre a nu putea da înapoi.

Poate că viața nu e o carte liniară,
ci una care se citește cu corpul, nu doar cu mintea.

Și atunci… nu mai e despre „lost”.

E despre cum lași fiecare pagină
să te atingă suficient de mult
încât să nu mai vrei să te întorci.

Pentru că ești deja acolo.

Complet.

From lost… to Lu.

—A